Oxigen93 - Farmacologie si Studii Clinice O93

19 Mar 2013

Studiul clinic:“Thorax”(2008)- Jurnalul Internaţional de Medicină Respiratorie, Ghid pentru Utilizarea Oxigenului în Situaţii de Urgenţă, pentru Pacienţii Adulţi, 73 pag.

Elaborat de: British Thoracic Society-Emergency Oxygen Guideline Group

Autori:  B R O’Driscoll, L S Howard, A G Davison (Societatea Britanică de Boli Toracice), fiind aprobat de către: Association of Respiratory Nurse Specialists, Association For Respiratory Technology and Physiology, College of Emergency Medicine, British Cardiovascular Society, British Geriatrics Society, British Paramedic Association, Chartered Society of Physiotherapy, General Practice Airways Group (GPIAG), Intensive Care Society, Joint Royal Colleges Ambulance Liaison Committee, Resuscitation Council (UK), Royal College of Anaesthetists, Royal College of General Practitioners, Royal College of Midwives, Royal College of Nursing, Royal College of Physicians (Edinburgh), Royal College of Physicians and Surgeons( Glasgow), Royal College of Physicians (London), Royal Pharmaceutical Society (Great Britain), Society for Acute Medicine, Royal College of Obstetricians and Gynaecologists.

Referinţe bibliografice: 313

►pag. Vi48: “ Acest tip de mască furnizează oxigen la concentraţii cuprinse între 60% şi 90%, atunci când e folosită la un debit de 10-15l/min.” 

 

Studiul: The Perils of Too Much Oxygen 1 pag.

Autor: Veronica Hickson

Referinţe bibliografice: 7

► pag.1: “Societatea Britanică pentru Boli Toracice(BTS) recomandă să nu se depăşească un nivel de concentraţie a oxigenului mai mare de  93%.” 

 

Studiul clinic:A Clinical Comparison of Portable Oxygen Systems; continuous flow compressed gas vs. Oxygen Concentrator Gas delivered with an Oxygen Conserving Device (2003), 2 pag.

Autori: J. Lewarski BS RRT, G. Mikus RRT, G. Andrews BS RRT, R.Chatburn

► pag.2: “Oxigenul rezultat dintr-un concentrator la 93% şi furnizat împreună cu un dispozitiv pneumatic de conservare a oxigenului oferă acelaşi beneficiu clinic ca şi dispozitivul standard ce furnizează un flux continuu de oxigen de concentraţie 99.6%.” 

 

Studiul clinic:“The Clinical Impact of New Long-Term Oxygen Therapy Technology”(2009), 12 pag.

Autor: Patrick J Dunne, Med RRT FAARC

Referinţe bibliografice: 66

pag. 1106-1107: "Fie că este conform cu Farmacopeea Statelor Unite, aşa cum este cel care se găseşte cel mai adesea în amplasamentele instituţionale, fie că este concentrat, aşa cum este cel folosit pe scară largă în îngrijirea ambulatorie, oxigenul este un medicament. Aşadar, Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor din Statele Unite, indiferent de locul în care are loc îngrijirea, solicită ca oxigenul să fie distribuit numai cu acordul scris al unui medic.” 

 

Expertiza: Bonnes Pratiques de Dispensation a domicile de l’oxygene a usage medical(2000), 33 pag.

Elaborat de: Ministerul Muncii şi Solidarităţii(Franţa).

►pag. 10: “Oxigenul de uz medical: acoperă în prezentul document două noţiuni; pe de-o parte, oxigenul sub formă gazoasă sau lichidă provenit din butelii sau din recipiente criogenice, care corespunde monografiei “Oxigen” din Farmacopeea Europeană şi, pe de altă parte, numitul “oxigen medical”, oxigenul produs de concentrator.” 

 

 Expertiza: La technologie hospitaliere a domicile (2004), 93 pag.

Autori: Susan Law şi Pascale Lehoux(AETMIS - Agenţia de Evaluare a Tehnologiilor şi Modurilor de Intervenţie în Sănătate)

Referinţe bibliografice: 153

Pag.xiii:“Există trei tipuri de aparate fixe care pot fi utilizate la domiciliu: concentratoarele de oxigen, rezervoarele de oxigen comprimat şi rezervoarele de oxigen lichid.

 

Studiul: Administration of oxygen therapy”(2008), 3 pag.

Autor: Sarah McGloin, Senior lecturer, University Campus Suffolk, Faculty of Health, Wellbeing and Science, The Ipswich Hospital NHS Trust, Ipswich

Referinţe bibliografice: 19

pag.48: "Este considerat ca  oxigenul ce afectează ţesuturile pulmonare. În general este recunoscut ca administrarea oxigenului la o concentraţie mai mare de 60%, pentru perioade mai lungi de 24h, poate avea ca rezultat o complianţă(=variaţie a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune) pulmonară scăzută. Schimbările la nivelul ţesutului pulmonar cauzate de concentraţii înalte de oxigen vor fi numite toxicitate a oxigenului(Jevon şi Ewens 2001).

Concentraţiile înalte de oxigen pot reduce producţia de surfactant (=lichid care acoperă alveolele), rezultând în atelactazie - prăbuşirea alveolelor, ce duce la reducerea schimbului de gaze. Asistenţa trebuie să monitorizeze terapia cu oxigen şi să reducă oxigenul suplimentar cât mai repede posibil pentru a preveni producerea acestui lucru (Woodrow 2005). Pacienţii pot să nu mai raspundă la terapia cu oxigen din cauza disconfortului. Oxigenul poate deshidrata cu uşurinţă membranele expuse în tractul respirator superior. Fluidele orale pot rehidrata mucoasa; dacă nu, este esenţială îngrijirea gurii. Umidificarea poate fi adaugată terapiei cu oxigen pentru a încalzi şi umezi gazul (Jevon şi Ewens 2001); cu toate acestea,  sistemele de umidificare cu apă rece sunt mai folosite în saloane, furnizând până la 60% oxigen prin intermediul măştilor. Umidificarea poate mobiliza secreţiile şi să asigure confortul pacientului. (Woodrow 2005).

Concluzie. Oxigenul este o terapie care salvează viaţa. Cu toate astea, este esenţial să se înţeleagă că oxigenul este un medicament şi trebuie prescris cu acurateţe, la debitul necesar şi cu un dispozitiv de furnizare clar identificat. Monitorizarea cu atenţie de către asistentă va preveni hipoxemia, hipercapia şi toxicitatea oxigenului."